Cercul Vrajitorilor - Nicoleta Tudor (recenzie)

 Este cea mai buna parte dintre cele trei carti ale seriei! Mi-a placut foarte mult!

V-am mai povestit si eu, stiti si voi, si se intelege destul din titluri... Este o serie despre #MagieAutohtonaRomaneasca. Este un #EtnicFantasyRomanesc. 

 Toate partile mi-au placut, de altfel,  dar in aceasta, parca s-a simtit o diferenta. Un accent mai mult pe poveste, pe personaje (si nu au fost putine), pe magie, pe ritualuri, pe...traditiile vrajitorilor. 

A fost, probabil asa si trebuia sa fie: o inchidere de serie (cred), cu toate detaliile la locul lor.

E greu pentru un autor sa tina controlul atator personaje si sa le evidentieze pe toate. Ma bucur ca s-a focusat, asa cum era de asteptat, pe ultimul cuplu. 

Ultimul? Stai ca mai e Mirela si Igor. Cine stie? Poate vine si volumul patru! O maritam noi  si pe bruneta asta, care a cam stat in disparte prin poveste!😀

Nu am fost mare fan a Claudiei.  Dar...asa a fost filmul! (Saracul Remus! 😂😁)Intrebandu-ma cum mi-ar fi placut sa fie altfel, imi dau seama ca m-ar fi plictisit lo versiune mai siropoasa si lipicioasa in personalitatile lor.  Mai bine asa! 

Am adorat atmosfera din casa Bradulescu, in continuare, cu ospitalitatea lor debrodanta. Nu stiu de ce ma tot intrebam.😂😂 La un moment dat, jongland cu ideea unei asemenea familii, imi dau seama ca este un film pe care autoarea il cunoaste bine si vine importat din realitatea ei curenta. Din viata reala. Nu e detaliu nou in cartile ei.  Se sta la masa, la cafea sau ceai, nu uita sa serveasca cititorul cu cate ceva.  Imi venea si mie pofta de ceva bun sau de o cafea cand citeam cate un pasaj! (Nu ca mi-ar fi lipsit  de prin preajma!)

 M-am amuzat traind odata cu povestea. Tot nu am configurat plenar casa si cum de aveau loc atatia, dar m-am lasat dusa de poveste. Bine, acum, intrebarile astea imi apareau in pauzele de lectura,  cand cred  ca-mi construiam cadrele povestite.  Ar fi fost chiar culmea sa mentioneze cate oale si scaune aveau Bradulestii prin casa!😂😁😀 (Autorilor, nu va luati dupa toti cititorii!)

Nou! 

In acest volum, m-au incantat enorm  povestile familiilor clanului vrajitorilor. Au fost inserate acolo unde era cel mai potrivit si mi-au accentuat curiozitate fata de finalitatea acestei reuniuni de vrajitori.

Ce sa spun? Ca micul Mihai - cu detaliul "tiuitor" din poveste - e un deliciu  si un element cu care, sincer, autoarea a stiut sa lucreze admirabil!  

Nu mi-au mai dat demult lacrimile (de foarte mult timp) citind o carte, asa cum au reusit sa imi provoace randurile despre fetitele vrajitoare, ramase orfane! 

Mi-a placut cum a fost gestionata scena finala in care se da lupta pentru discuri, cum Claudia a folosit raza aceea, si cum, in cele din urma, discurile au ajuns acolo unde le era locul. Chiar ma asteptam sa vad alta derulare de actiune, dar ma bucur ca autoarea a inchis asa! ( Cine citeste, stie ce zic eu!)

Parca am descoperit o alta Nicoleta Tudor, aici, in acest volum! Mi-e cam greu sa spun in ce sens, dar ...parca s-a intrecut pe ea. Cred ca este termenul corect. A creat o intriga mai surpinzatoare, mai inchegata, compacta, mai captivanta, mai...fluenta. A completat si a ajustat ce, probabil, ramasese neaccentuat in intreaga poveste, in toate volumele.

 Eu ii acord cinci stele, pentru ca atat am la dispozitie. Dar merita mai multe. 

Si, in special (este detaliul pe care-l caut cand citesc carti), pentru faptul ca  a dat sens fiecarei "cheite"  inserate in poveste.

5💙💗💚💛💜 pentru intriga, pentru derularea actiunii, pentru elementele de magie,  pentru modul in care a gestionat detaliile povestirii si personajele. A inchis actiunea dand si mai mult sens primului volum, Triunghiul de Foc, care este, de fapt, titlul intregii serii.

A creat un #EtnicFantasy in  trei volume,  foarte bun!

Vol 1: Triunghiul de Foc (vezi recenzie aici)

Vol2: Regasirea Discurilor Solare (vezi recenzie aici)

Vol 3: Cercul Vrajitorilor

Recomandari maxime!

Seria #TriunghiulDeFoc se poate achizitona de pe #Librex.

#NicoletaTudor

Cartea de Vraji - Costin Neata ( recenzie)

Recenzite direct din Goodreads:https://www.goodreads.com/book/show/48674871-cartea-de-vr-ji

Initial, am cumparat cartea pentru fetita mea (12 ani).

 Dar prima am fost eu care a citit-o, desi apartine genului YA.

 Eu mi-am luat partea de fantasy, sa zicem.

Este o poveste cu si despre adolescenti care-si descopera o natura total diferita de ceea ce ar putea insemna viata si preocuparile unui tanar elev in epoca noastra. (Nu va povesestesc ce este in carte.)

Povestea este draguta, fara a avea pretentia ca este o idee iesita din comun.

Dar pentru ca este scrisa de un autor tanar, si adolescent, apreciez mult stradania si preocuparea pentru tematica magiei.

Nu am avut de la bun inceput magistrale asteptari ( pentru ca, in mintea mea, un tanar nu are cum sa aprofundeze ca un adult subiecte controversate), dar cartea mi-a placut. Chiar m-a surpsins placut!

Se citeste usor, este editata si aranjata foarte aerisit pe pagini, dialogurile sunt "la obiectul scurt" sa zicem.

Aici, eu (ca adulta) preferam mai multe descrieri si detalii, dar, na! N-a fost rau nici asa. 

Ma gandesc ca este exact stilul nou al tinerilor de azi.

Ce mi-a placut mult, si asta ii da multe sanse de viitor scriitor cu acte in regula lui Costin Neata, este ca a stiut sa inchida actiunea. Pare ciudat sa o zic, dar am gasit multi autori maturi, care nu o fac. Pentru ca iti promit un volum secund cu toate ingredientele. Si, poate, nici acolo! In fine! Nu este reteta mea preferata.

Efectiv, in "Cartea de Vraji" autorul nu ne-a lasat "in plop" cu personajele. La final de carte (daca nu si de poveste), aveam o idee clara cine si pe unde se afla. Nu le-a pierdut pe drum.

Si... faptul ca a adaugat o prelungire in ultimul capitol, mi s-a parut interesant, pentru ca, cel putin, poate innoda un nou volum in continuarea acestuia. Poate l-a scris deja.

Eu ma bucur ca i-am citit cartea, ca am avut un mic episod, dragut, ca un film de duminica placut, despre vraji si vrajitori... 

Sper sa-i placa si fiicei mele, apoi.

Atat!

Este prima carte de la Editura UP.

Mai am cateva titluri in asteptare.

Alias Grace - Margaret Atwood (recenzie)

 

Am abandonat-o la jumatate, ca sa spun clar, din capul locului.

Si acum, sa o luam de la o margine! Am cumparat cartea pentru ca am citit recenzii bune. Aceasta, in schimb, nu va fi nici negativa, dar nici grozava. Apoi, am vrut sa cunosc ceva din stilul autoarei.

Sunt la prima ei carte citita.

Povestea este asa:

Actiune: Canada anilor 1840. ( Un plus pentru mine sa observ cartea).

Grace Marks se presupune ca ar comite o crima in jurul a 16 ani, ucigandu-si stapanul la care lucra, dupa care sta aproape 30 de ani in inchisoare. Povestea incepe cu relatari din jurnalele vremurilor, fiind considerata una dintre crimele cele mai celebre. Apoi, un anumit Dr Simon Jordan, studiind psihologia, cauta sa isi faca un renume demonstrand adevarata poveste din spatele acelui caz.

Eh, si toata cartea...nu e altceva decat un jurnal de memorie al lui Grace Marks. Care nu a uitat si care nu a pierdut din vedere, in 30 de ani de inchisoare si sanatoriu, niciun detaliu din fiecare zi din viata ei.

Aici...a inceput sa ma piarda pe mine!

Despre carte...

Editia in lb.romana te lasa putin descumpanit, mai ales in primele 60-100 de pagini. Multe greseli de editare, te deranjeaza din citit. Este un start obositor. Apoi, pentru ca ai in fata o carte de 600 de pagini despre care auzi atatea, iti propui sa acorzi o sansa. Intr-adevar, cel putin, editarea...ori incepe sa nu te mai oboseasca, ori chiar incepi sa n-o mai vezi. Si te concentrezi pe actiune. Daca, la inceput, povestea relateaza numai marturii "de prin ziare" ( adica trunchiate si scurte si fara legatura), distribuite in presa timpurilor despre crima pe care Grace ar fi comis-o, cu timpul, marturisirile protagonistei insasi, cumplit de detaliate, te fac sa sari peste pagini citind cate o fraza-doua. Oricum, nu pierzi nimic din foileton. Si avansezi cu cartea. Extrem de multe si obositoare si detaliile prezenatate de catre Grace, in povestirile pe care i le facea Doctorului Jordan! Toate, nu stiu cum, pastrate in memorie si redate cu o claritate iesita din comun, sa nu spun ... nefiresca. Autoarea a vrut sa puncteze pe faptul ca in inchisoare rememorezi totul si se fixeaza tot in minte. Dar chiar asa? Mai tii minte toate zguduiturile cu trasura pe care le-a suportat intr-o calatorie? Vremea din orice zi...? Ca ai intins rufele si a inceput sa picure? Mai ales dupa 30 de ani?

Grace Marks este o foarte fin observatoare a tot ce o inconjoara, e clar! In fine, datorita elementelor ultra-detaliu, daca privesti printre ele, intelegi ca Margaret Atwood e cunoascatoare a teoriilor lui Freud si Young. Pana la urma, dupa ce afli toate virgulele si punctuletele unei veti de slujnica, iti dai seama ca povestea din carte nu e rea. Dar ca putea sa fie redata in jumatate din cate pagini are. Si la jumatatea ei am ramas eu. Adica la vreo 350/670. Basta! Nu ma mai intereseaza sa stiu daca Grace Marks si-a ucis, cu adevarat, stapanul. Imi dau seama ca acum e partea mai interesanta.

Pentru moment, rabdarea mea e epuizata. O s-o reiau, poate, cand am mai mult chef de detaliiii ...si detaliii...si detaliii...

Recomand?

Cui are timp si nervi, da. Si mai purtat spre psihanaliza. Nu e o carte neaparat rea, cat iti vrea jumate din viata. Poti, la fel de bine sa te uiti doua ore la film, si scapi de plictiseala.

Ii acord 2** pentru epoca in care a fost aleasa actiunea.

Pentru ca a reusit sa ne arate viata de slujnica si de penitanciar, din epoca aceea. Depunctare majora pentru greselile de editare si pentru plictiseala (detaliilor) fara numar. Prima si, pentru mult timp, ramane singura achizitie semnata Margaret Atwood. Sper sa o continui.