Triunghiul de Foc- Nicoleta Tudor (recenzie)

Triunghiul de Foc

Nicoleta Tudor

Editura Librex

300 pagini

Este o carte placuta, aerisita. O lectura fluida, fara pretentii, usor de parcurs de catre oricine.

Avem elemente romantice, chiar si o scena mai fierbinte, dar predomina elementele de magie romaneasca: incantatii si ritualuri. 

Asa cum spuneam in video recenzie, cartea se deschide cu un cadru dacic, in care Zamolxe readuna 12 capetenii de razboinici si o capetenie ciobanilor carora le inmaneaza cate un obiect cu puteri magice. Razboinicii primesc cate un disc solar, ciobanul un pumnal- sabie.

Zamolxe  arunca asupra acestor obiecte un blestem prin care determina detinatorii lor sa nu reuneasca niciodata discurile si pumnalul, pentru ca detinatorul lor va fi inzestrat cu puteri foarte mari pe care nu le poate gestiona.

Nu va spun tot, decat ca... dupa cadul cu Zamolxe, autoarea ne readuce in vremurile actuale, catre familia Bradulescu, formata din femei, in mare parte, descendente ale unor familii de vrajitori. Unul dintre discurile solare se afla, evident, in posestia acestei familii.

Vreau sa va spun ca cele 12 capetenii de razboinici, avand in posesia lor cate unui disc solar, faceeau parte dintr-un mare cerc de familii inzestrate cu mari capacitiati metafizice.

Acestea, comunicau  prin intermediul unor globuri de cristal, in care, in timpul unor ceremonii, se aprindea un Triunghi de Foc. De aici si denumirea cartii despre care nu v-am spus in video.

Ei bine, va imaginati cum s-au scurs veacurile peste descendentii acelor  12 capetenii de razboinici! 

Ritualurile nu se mai tineau, obiectele magice au migrat de la o familie la alta, s-au comis crime pentru ele....

Dar, cercurile solare, aveau "puterea" intrinseca de a se reuni. Nu singure, ci sa se regaseasca prin intermediul posesorilor lor.

Va las pe voi sa vedeti cum s-au regasit unele personaje si ce legaturi s-au format intre ele!

Cert este ca regaisirea toata a discurilor se produce in urmatorul volum, care de abia a aparut ( despre care inca nu stiu sa va spun nimic ca nu l-am citit).

#RegasireaDiscurilorSolare

Oricum, cei care o cunoasteti pe autoare, prin cartile ei, ma refer ( si cred ca nu doar), cred ca ati observat familiaritatea care se degaja din tot ce o inconjoara. Gasim emanatia asta peste tot in roman: o familie "ciudata"  dar unita, intr-o casa in care toata lumea se simtea "acasa".

Este un detaliu pe care l-am regasit (o impresie degajata) in cele doua carti pe care i le-am citit. 

De fapt, am toate cartile Nicoletei, care asteapta sa fie descoperite (si povestite)!

Ce mi-a placut cel mai mult  (mie) au fost impletirile karmice: regasirile din alte vieti ale unor personaje. De abia astept sa vad ce personaje noi mai apar in Volumul 2, ce roluri joaca, cum se regasesc.

Am fost surprinsa sa descopar ocna de la Ocnele Mari ( la cativa km de Rm.Valcea- orasul meu)...

Putina neclaritate am avut referitor la cum a disparut unul din personaje, in schimb. Un calugar.  Este foarte posibil sa nu ma fi concentrat eu asupra argumentului, sincer. Dar este un detaliu care nu schimba cu nimic tot ce am spus.

Recomand Nicoleta Tudor si, asa cum spuneam in video, este una dintre autoarele mele favorite de la #Librex, alaturi de Raluca Butnariu.

Nicoleta Tudor se dovedeste o alegere sigura in materie de romane si #AventuriMisticeRomanesti. Daca va doriti o poveste lejera si frumoasa, stiti unde sa o gasiti!

Cartile Nicoletei se gasesc la Librex (clic pe link sa le vedeti)

Eu, dupa peripetii cu videoclipul, al carui sonor iar l-am dat prea tare (stiu)... va multumesc ca m-ati urmarit si de abia astept sa trec la #RegasireaDiscurilorSolare.

Va invit sa povestim impreuna!

Va multumesc din suflet!

Mai ales, tie, Nicoleta!

Dacă aceasta ar fi o poveste - Beth Turley ( recenzie)

Dacă aceasta ar fi o poveste...

 m-aş duce înapoi în timp şi aş fura manuscrisul lui Beth Turley.

Sau aş proceda cum scria personajul principal, referindu-se la Julieta lui Romeo:

” Într-o cămăruţă întunecoasă, având numai o lanternă şi o pană de scris, aş schimba sfârşitul Julietei. Julieta ar decide, nu să moară pentru iubirea ei, ci să devină arhitectă, sau actriţă, sau scriitoare, cu puterea de a-şi alcătui propriile poveşti”.

Dar, revenind la noi şi la ce vreau eu să spun, chiar dacă toată cartea este o poveste, întâmplările din ea sunt trăirile unei fetiţe.

Profil de personaj:
 Hannah, 10 ani, clasa a 5-a, campioana la ortografie, emotivă şi extrem de afectată de neînţelegerile de acasă.

Povestea descoperirii cărții: 
Până să vă spun cum e cu cartea şi povestea (Hannei), să vă spun ce am căutat eu cu o asemenea carte în mână. Păi, sincer, nu ştiu!
În primis, m-am lăsat furată de recomandările de pe net. Nu am vrut să citesc parenting, pentru că, (din nou) sincer, nici nu prea m-am orientat către asta. Cred că am citit mai mult până să fiu mamă!

Am vrut, din ce îmi amintesc, o carte pentru fiica mea şi, cumva, alegerea a fost firească:
o avem pe Hannah (pe fetiţa mea o cheamă Annay - tot un derivat de la Ana), are 12 ani, clasa a 5-a, îi place gramatica, bulling (chestii de actualitate, am zis).
Am gasit similitudini cu personajul principal, chestii cu care am și convins copilul să se apuce de citit! 😜 😀

 Şi am mai zis că e o carte bună pentru copiii care se chinuie să “citească”. Să le placă cititul, mă refer!
Nu m-am documentat despre carte, ci doar am căutat-o, am găsit-o pe site la #Litera.

Detalii Tehnice:
 Am văzut-o: am prins si o reducere.. cumpărată!
Într-adevăr, este o carte cu scris larg, aerisit, uşor de urmărit de către un copil.
 250 de păgini şi capitole scurte.


Impresii:
Însă, după ce am citit-o şi eu, în timp ce fie-mea o străbate încă (mai greu) am înţeles că era nevoie să i-o explic. Sunt unele capitole din perspectiva unor jucarii, de exemplu.

Limbajul cărţii nu e unul de copil de 10-12 ani. Nu al oricărui copil, cel puţin! Trebuie să ai un vocabular destul de dezvoltat, să te măsori cu Hannah. Şi trebuie să îi înţelegi şi trăirile, dacă tot citeşti.

În fine, să revenim la povestea înteleasa de un adult (eu)... pot să spun ca am învăţat multe citind cartea.  (Trebuie să o mărturisesc!)
Hannah este o fetiţă cu puţini prieteni, analitică, sensibilă şi cu o imaginație extrem de bogată. Decodifică emoţiile părinţilor din gesturi, aşa cum îmi dau seama că o fac toţi copiii. În modul în care mama își leagă părul, Hannah înţelege stările acesteia şi atmosfera emoţională a casei. Din comportamentul tatălui, de asemenea, extrage emoţii şi stări. Si împrate totul în zile vesele si triste.

Hannah, chiar măsoară fericirea zilei în funcţie de sunete!
Dar, de fiecare dată când se află într-o situaţie care o deranjează ( “Dacă aceasta ar fi o poveste...”) ar şti să găsească un alt deznodământ.

Povestea începe cu un bilet găsit pe jos în care este o afirmaţie: “Nimeni nu o place pe Hannah.”
Este hartuirea de la care pleacă totul, deşi nu este singura situaţie de #bulling descrisă în carte: mai apar şi alte biletele (la acelaşi grad de ofensă, să zicem). Mai sunt prezentate cazuri în care şi alţi colegi trec prin experienţe triste. În lumea Hannei, în şcoala ei, pentru un astfel de gest, se iau măsuri, se oferă consiliere, intervine şi poliţia.
Nu am stat să analizez că la noi, în şcolile noastre, asta nici nu se băgă în seamă. Am mers pe firul povestirii şi pe speţa creată.
Povestea nu e deloc predictibilă, dacă vă gandiți la asta. Autoarea stie sa impletească lucrurile, dandu-ne si indicii, dar nu atat cat sa ne prindem de figura cum se termina cartea. Insa, e maiastra sa ne duca spre o legatura indirecta dintre biletele si radacina suferintelor fetitei.

Dacă v-aş deconspira autorul bileţelelor, aş strica tot. Ati intelege tot!
Insă, vă invit la lectura, că merită!

Ce mi-a plăcut/ cu ce am rămas citind cartea:

 Pe linia investigaţiilor şi vieţii de şcoală, Hannah  ( autoarea) m-a făcut să conştientizez cât de bulversante pot fi problemele adulţilor pentru un copil. Mi-am regasit si copilaria din comunism ( la varsta aceea, clasa a 5-a a mea) care era plina de bulling si abuzuri ale profesorilor. Se plica bătaia în scoală, la greu, fără remuscari!

Am retrăit, citind, şi propriile mele traume.
 Am analizat şi potenţialul uriaş de a înţelege cum să administrez un caz asemănător pe viitor, ca părinte.
Am inteles mai multe, dar pastrez secretul! Si as paria ca si voi, daca cititi cartea, va regasiti in Hannah!

Concluzii finale:
Nu ştiu dacă este o carte pentru copii, însă mie mi-a fost de folos să o citesc.
O recomand tuturor celor care au avut de suferit in scoala. celor care au copii la scoala. Si mai ales, daca acestia, sunt emotivi si introvertiti.

Fetiţei mele, încă i-o las pe raft. Mai citeşte din ea, când şi când, câte puţin. Nu mă deranjez că nu savurează paginile. Văd că nu o înţelege şi... înţeleg.
 Cred, la final,  că nu pentru ea trebuia să o cumpăr, ci pentru alt copil. Interior.


Cât îi dau?
💙💚💛💜💗