Blestem - Ines Dumitriu (recenzie)

 

Sa fiu sincera, imi e greu sa fac o recenzie. E una din cartile  pentru care nu poti sa gasesti manieră de exprimare potrivita, incat sa redai ceea ce… ea ti-a dat.

Incerc sa va povestesc calatoria!

Cum am ajuns la carte?

Am gasit-o pe net (evident), cred, de la o reclama platita. Cred. Eh, si daca nu, atunci de la cineva care a promovat-o. Nu avea alte cuvinte de prezentare decat cele mentionate pe coperta patru. Despre  un Viorel, gropar, care vorbea cu mortii si ii ajuta sa-si inteleaga povestile. Nu stiu voi, dar eu am facut un calcul rapid si am inteles ca e un subiect misto si... original! Nu? Am comandat pe loc!

Si cand am primit cartea, am stiut  ca asta urma sa descopar: un subiect interesant si, slava sinelui meu superior, nu avea sa fie un cliseu! 

Insa, perspectiva, modul, stilul in care s-a prezentat actiunea… a fost cu adevarat unic.

 (Ma straduiesc sa va explic. Sa-mi explic si mie, stați!)

Cat de unic? Unic. Ceva asemanator cu metoda drumului invers in matematica. De la coada la cap. Efectiv, a inceput cu prezentarea lui Viorel din perspectiva decedatului din mormant. 

Interesant, nu? 

V-ati gandit vreodata ce zic mortii despre voi cand mergeti prin cimitir? Eh, iata!

Apoi, povestile decedatilor redate cu izul anilor 90, in freamatul vietii de oras iesit din comunism, impletite cu obiceiurile vietii satului a la Rebreanu, cu fire de umor si intelepciune rurala… toate astea adauga romanului o amprenta si mai inedita.

Imi e greu sa descriu cat de tare m-a tulburat!

 Pe alocuri te simti intr-un thriller psihologic. Pe alte parti, parca te afli intr-o drama, ca mai la final sa-ti dai seama ca, de fapt, romanul este o calatorie initiatica, cu  profunde invataturi spirituale.

( Dupa ce mai scrisei o fraza, incerc sa o iau de la capat, cu o idee noua.

  Am multe de exprimat si nu le gasesc o ordine.)

Ai zice ca romanul e impartit in doua parti. In prima- vietile decedatilor, in cea de-a doua - Viorel, groparul.

 Ai zice ca este un roman cu drame de familie, dar poti sa-l consideri si unul de  parenting.

 Ai spune ca este un roman in care nimic nu e pus aleatoriu si ca in povestile alese, nu multe, sunt pilde pe care cu totii le putem  observa. 

Daca studiezi mai bine, in aceasta poveste, e o invatatura. Si un mesaj subliminal intens..

Daca nu intelegi nimic, o sa ti se para  doar o poveste mai speciala. Cu siguranta, nu e clișeică.

La final de toate, ceea ce mi-a placut cel mai mult, a fost filozofia rustica a lui Viorel, derivată din educatia lui, care a rezultat modul in care a interpetat tot ceea ce decedatii ii aratau.

Nu e o replica reprezentativa, dar am capturat-o la un moment dat. Restul paginilor, nu.

Ce sa zic? Ce zic, de fapt?

Mi-a placut mult, cartea! O citesti intr-o zi, daca ai timp de ea. 240 de pagini. Curge fluent si este redata intr-un limbaj nestudiat intentionat. Este un timbru foarte fain al autoarei!

Genul? Eh, nu stiu. 

Am incercat sa va spun ce am detectat eu. Chiar are multe influente. Dupa mine, cea spirituala e cea mai importanta. Sunt absolut convinsa ca, citind romanul,  nu-l vom intelege cu totii la fel. Si am priceput asta, daca imi dati voie sa spun, urmarind reactiile de pe Goodreads, acum, la terminarea lecturii. Multe voturi, dar putine recenzii.

Imi plac enorm romanele pe mai multe straturi!  Povestile acestea nu mor niciodata.

5💙💚💛💜💓pentru fiecare pagina. In ultimele 6 luni, cred ca n-am citit ceva la fel de bun! Chiar a meritat sa cumpar la impuls o carte!

#InesDumitriu #Blestem #ThewritingJourney

Cartea se poate achizitiona de la editura THE WRITING JOURNEY.

Iar pe Ines Dumitriu, autoare, o puteti urmari aici. Ea face si niste programe de calatorie spirituala.

Recviem pentru Umbre- Ioana Mihaela Curalet (recenzie)

 

Cineva a facut recomandare, la un anumit moment, pe vreun grup. Eu, lunar, ma orientez catre autori necunoscuti de mine pana atunci. Ma rog, v-am mai spus idea: caut sa sprijin autorii romani, cumparand direct din editura la care publica.

De data aceasta, a venit ocazia Editurii Petale Scrise. Una dintre carti este cea de astazi: Recviem pentru umbre.
Bine, sa fiu sincera, nici nu prea stiu bine ce inseamna ”Recviem”, dar mi-a placut si coperta si descirerea si… termenul de ”umbre”. Cred ca aceasta a fost cheia alegerii!

Ma asteptam sa fie ceva mai mult fantasy, insa am descoperit in thriller politest cu elemente paranormale.
N-are nimic! Mi-am zis ca uneori e ok sa mai ies si din zona mea de confort citind si alte genuri.
Deci, nu ma pricep la thrillere si nici nu le citesc decat foarte ocazional. Cca maxim 3 pe an. Maxim!

Va spun ca mi-a placut romanul. Actiunea este foarte bine alcatuita si impletita. Pleci cu un personaj pe care-l iei ”de principal” si-ti dai seama ca e cu totul altul protagonistul. Ceea ce mi s-a parut o idee foarte buna. Desfasurarea evenimentelor nu e predictibila. Autoarea a stiut sa inchida actiunile. Nu te lasa cu intrebari. Cel putin, nu foarte multe. Eu nu cred ca am inteles clar cine a scris jurnalul, de exemplu. Aici as mai fi avut nevoie, cred, de ceva insitente supra detaliului.

Ce sa spun?
A fost o descoperire interesanta, aceasta carte. Inca de la inceput, dupa frazare, am avut impresia ca este o carte de debut, dar nu este un impediment pentru mine. Chiar nu stiu nimic despre autoare si povestea ei, dar m-am bucurat sa ii citesc cartea... chiar daca o voiam si credeam ca e ceva mai fantasy.
Nu imi plac thrillerele, ca-mi dau o stare neplacuta dupa ce citesc despre astrocitati si alte cele. Dar, mai afac si exceptii, de ce nu?
Aici avem de toate!
Avem orfelinate, copii abandonati, crime ascunse cu anii, criminali in serie, anchete de politie si… un personaj cu puteri paranormale, o combinatie interesanta intre Adam's Family si Carry, a lui Stephen King ( din ce m-am priceput eu sa compar).


II voi acorda 5 stele. Cu tot meritul.

La marginea Lumii- Oana G Arion (recenzie Goodreads)

 

Aproximativ aceleasi lucruri le-am scris si pe #Goodreads.

Imi place sa cumpar carti de autori romani si sa descopar autori noi, chiar daca ei au publicat cand eu nici nu ma nascusem, vorba aceea! 

Si am zis ca nu pot sa nu citesc si eu ceva de Oana G Arion. Toata lumea o citeste! Si e o autoare buna! Si daca ne-a fi facut placerea sa ne scrie cate un Fantasy, ei bine... sa profitam de invitatie!

E o carte groasa. Cca 630 de pagini.

Cu scris destul de mare, aerisit  pe pagina, cu o copera faina... ce sa zic? Intr-o conditie excelenta!

Mi-a placut de la primele pagini si, sincer, povestea lui Aserthe mi-a fost reper si calauza prin tot romanul. Mi-am zis ca Oana are talent, nu gluma! Cu viziune si o groaza de imaginatie!

Dar m-am lovit de multe si nenumarate descrieri care ( mie, uneia) mi-au dat o stare de "prea mult", pe alocuri. Pe undeva, nu mi se pareau necesare si m-au ingreunat. Dar m-am tinut tare si am dus cartea la capat. 

 Mi-a fost de real ajutor dictionarul de termeni de la finalul cartii. Eu va invit sa-l folositi de la inceput, pentru ca autoarea a creat o lume complte de la zero.  Multi termeni sunt total inexistenti in lumea noastra. Lumi, popoare, culturi, obiceiuri...

Asta  inseamna #FantasyDeCalitate, fratilor!

Am acordat un scor, nu maxim, pentru ca...unele parti ale cartii  nu m-au tinut atenta. Am avut ceva stari de abandon, dar nu am facut-o, pentru ca am putut sari peste partile cu care tineam mai putin legatura.

Aceste randuri sunt si pe #Goodreads...

Imi place sa citesc un fantasy bun si cred ca "La Marginea Lumii" este o carte care merita sa fie clasata printre cele mai de sus.

Este prima carte pe care i-o citesc autoarei. Ma bucur ca a scris si un Fantasy, pentru noi, ceilalti!

Nefiind o cititoare rapida, mi-a luat ceva sa o termin, pentru ca am si avut zile pline in care nu am deschis cartea. Asta, tinand cont ca aveam in mana o carte voluminoasa, totusi.

Si acum, incerc sa-mi amintesc starile pe care mi le-am inregistrat pe parcursul lecturii.
M-a atras din primele pagini. Mi-au placut personajele, ambientul, timpurile la care face referire. Foarte "ingenios" modul in care au fost descrise: si fara perdea, si cu emotie, dar si cu note amuzante. Unice au fost personajele: nume, roluri, caractere. Lumile descrise au aratat din plin talentul literar al autoarei...

Insa, am avut parte si de o situatie comica, cumva.
La un moment dat, in primele cateva zeci de pagini, pe fiecare descriere de decor, vesminte, accesporii...aparea elementul "artensis".
Ce e artensisul asta? Incepuse sa ma distreze.

Mai erau si alte cuvinte fabuloase, folosite cu maiestrie pe care eu nu le intelegeam. Dar asa era filmul!
Nu mi-a trecut prin cap sa fac, cum nu e frumos, adica sa ma uit si eu pe la finalul cartii.
La un moment dat, dupa descrieri ale regatelor (mancarurilor, traditiilor si decorurilor), cam prea elaborate pentru gustul meu... m-am apucat sa rasfoiec cartea.
Si nu mare mi-a fost surpriza sa descopar la finalul ei un adevarat dictionar de termeni folositi!
Si...o descriere a celor noua regate. Ce surpriza! A fost, este un instrument util.

Recunosc ca descoperirea a venit cand chiar ma pierdusem in insiruirea personajelor si a locurilor. Mai tineam legatura, ca cititor, cu doar vreo cinci regate (cu personaje, decoruri, tot ce le compunea). Pe celelalte le pierdusem din atentie si-mi ingreunau, cumva, lectura. Nu mai simteam conexiune cu romanul.
Asa am inteles ca sunt 9 regate in total, toate cu elemente proprii.

A fost o buna constructie asupra (mai) tuturor personajelor. Adica, le-am putut vizualiza.
Evident ca l-am adorat pe elandrianul Aserthe, poate si pentru ca cu el incepe cartea si cu el se termina.
M-a enervat nimfomana de Yatis, dar a fost un personaj foarte tare! Eu nu o mai salvam, nici in ruptul capului!
Trephor, un mare Rege! Rokkas, Emery, Oona, Rayelin, Philibert... Excelente personaje! Cu ele am facut cea mai mare conexiune.
Sa mai vorbesc despre elementele fantasy? Steaua tipatoare, dragonul camuflat, vulturii mesageri... Misto chestii!

Complex romanul! Intrigi, comploturi, batalie pentru tron...

Extraordinar de multa munca sa construiesti si sa tii in control noua fire pe care sa le impletesti frumos, incat sa rezulte o asemenea carte! Am adorat imaginatia autoarei de la inceput pana la final, cum a creat termeni acolo unde a avut nevoie, desi, cum am zis, cred ca a exagerat cu descrierile (am avut deseori senzatia de prea mult). Cartea putea fi la fel de atractiva si din 7 sau 5 regate... dar, asta e! (Opinia mea!)

Am avut o calatorie placuta. Sunt incantata ca am citit-o pe Oana Arion, finalmente.
Am descoperit un autor cu multa forta creativa.

Acord 4 stele. 

Recomand?

Da, desigur!  Poate eu nu am avut toata energia la mine sa strabat fiecare capitol, fiecare lume si multime...

Dar  stilul autoarei imi place si cred ca, daca va mai scrie fantasy,  ne va surpinde foarte bine. Ma gandesc si acum la Aserthe si  la personajele pe care le-am admirat. Poate le voi mai regasi in partile care cred ca vor veni, nu stiu.

P.S.: Nu stiu de ce  seria se numeste  "Somnul Regilor". Poate am pierdut eu firul acolo.

#OanaGArion

#LaMargineaLumii

#SomnulZeilor

#EdituraUP

#FantasyRomanesc 

Cercul Vrajitorilor - Nicoleta Tudor (recenzie)

 Este cea mai buna parte dintre cele trei carti ale seriei! Mi-a placut foarte mult!

V-am mai povestit si eu, stiti si voi, si se intelege destul din titluri... Este o serie despre #MagieAutohtonaRomaneasca. Este un #EtnicFantasyRomanesc. 

 Toate partile mi-au placut, de altfel,  dar in aceasta, parca s-a simtit o diferenta. Un accent mai mult pe poveste, pe personaje (si nu au fost putine), pe magie, pe ritualuri, pe...traditiile vrajitorilor. 

A fost, probabil asa si trebuia sa fie: o inchidere de serie (cred), cu toate detaliile la locul lor.

E greu pentru un autor sa tina controlul atator personaje si sa le evidentieze pe toate. Ma bucur ca s-a focusat, asa cum era de asteptat, pe ultimul cuplu. 

Ultimul? Stai ca mai e Mirela si Igor. Cine stie? Poate vine si volumul patru! O maritam noi  si pe bruneta asta, care a cam stat in disparte prin poveste!😀

Nu am fost mare fan a Claudiei.  Dar...asa a fost filmul! (Saracul Remus! 😂😁)Intrebandu-ma cum mi-ar fi placut sa fie altfel, imi dau seama ca m-ar fi plictisit lo versiune mai siropoasa si lipicioasa in personalitatile lor.  Mai bine asa! 

Am adorat atmosfera din casa Bradulescu, in continuare, cu ospitalitatea lor debrodanta. Nu stiu de ce ma tot intrebam.😂😂 La un moment dat, jongland cu ideea unei asemenea familii, imi dau seama ca este un film pe care autoarea il cunoaste bine si vine importat din realitatea ei curenta. Din viata reala. Nu e detaliu nou in cartile ei.  Se sta la masa, la cafea sau ceai, nu uita sa serveasca cititorul cu cate ceva.  Imi venea si mie pofta de ceva bun sau de o cafea cand citeam cate un pasaj! (Nu ca mi-ar fi lipsit  de prin preajma!)

 M-am amuzat traind odata cu povestea. Tot nu am configurat plenar casa si cum de aveau loc atatia, dar m-am lasat dusa de poveste. Bine, acum, intrebarile astea imi apareau in pauzele de lectura,  cand cred  ca-mi construiam cadrele povestite.  Ar fi fost chiar culmea sa mentioneze cate oale si scaune aveau Bradulestii prin casa!😂😁😀 (Autorilor, nu va luati dupa toti cititorii!)

Nou! 

In acest volum, m-au incantat enorm  povestile familiilor clanului vrajitorilor. Au fost inserate acolo unde era cel mai potrivit si mi-au accentuat curiozitate fata de finalitatea acestei reuniuni de vrajitori.

Ce sa spun? Ca micul Mihai - cu detaliul "tiuitor" din poveste - e un deliciu  si un element cu care, sincer, autoarea a stiut sa lucreze admirabil!  

Nu mi-au mai dat demult lacrimile (de foarte mult timp) citind o carte, asa cum au reusit sa imi provoace randurile despre fetitele vrajitoare, ramase orfane! 

Mi-a placut cum a fost gestionata scena finala in care se da lupta pentru discuri, cum Claudia a folosit raza aceea, si cum, in cele din urma, discurile au ajuns acolo unde le era locul. Chiar ma asteptam sa vad alta derulare de actiune, dar ma bucur ca autoarea a inchis asa! ( Cine citeste, stie ce zic eu!)

Parca am descoperit o alta Nicoleta Tudor, aici, in acest volum! Mi-e cam greu sa spun in ce sens, dar ...parca s-a intrecut pe ea. Cred ca este termenul corect. A creat o intriga mai surpinzatoare, mai inchegata, compacta, mai captivanta, mai...fluenta. A completat si a ajustat ce, probabil, ramasese neaccentuat in intreaga poveste, in toate volumele.

 Eu ii acord cinci stele, pentru ca atat am la dispozitie. Dar merita mai multe. 

Si, in special (este detaliul pe care-l caut cand citesc carti), pentru faptul ca  a dat sens fiecarei "cheite"  inserate in poveste.

5💙💗💚💛💜 pentru intriga, pentru derularea actiunii, pentru elementele de magie,  pentru modul in care a gestionat detaliile povestirii si personajele. A inchis actiunea dand si mai mult sens primului volum, Triunghiul de Foc, care este, de fapt, titlul intregii serii.

A creat un #EtnicFantasy in  trei volume,  foarte bun!

Vol 1: Triunghiul de Foc (vezi recenzie aici)

Vol2: Regasirea Discurilor Solare (vezi recenzie aici)

Vol 3: Cercul Vrajitorilor

Recomandari maxime!

Seria #TriunghiulDeFoc se poate achizitona de pe #Librex.

#NicoletaTudor

Cartea de Vraji - Costin Neata ( recenzie)

Recenzite direct din Goodreads:https://www.goodreads.com/book/show/48674871-cartea-de-vr-ji

Initial, am cumparat cartea pentru fetita mea (12 ani).

 Dar prima am fost eu care a citit-o, desi apartine genului YA.

 Eu mi-am luat partea de fantasy, sa zicem.

Este o poveste cu si despre adolescenti care-si descopera o natura total diferita de ceea ce ar putea insemna viata si preocuparile unui tanar elev in epoca noastra. (Nu va povesestesc ce este in carte.)

Povestea este draguta, fara a avea pretentia ca este o idee iesita din comun.

Dar pentru ca este scrisa de un autor tanar, si adolescent, apreciez mult stradania si preocuparea pentru tematica magiei.

Nu am avut de la bun inceput magistrale asteptari ( pentru ca, in mintea mea, un tanar nu are cum sa aprofundeze ca un adult subiecte controversate), dar cartea mi-a placut. Chiar m-a surpsins placut!

Se citeste usor, este editata si aranjata foarte aerisit pe pagini, dialogurile sunt "la obiectul scurt" sa zicem.

Aici, eu (ca adulta) preferam mai multe descrieri si detalii, dar, na! N-a fost rau nici asa. 

Ma gandesc ca este exact stilul nou al tinerilor de azi.

Ce mi-a placut mult, si asta ii da multe sanse de viitor scriitor cu acte in regula lui Costin Neata, este ca a stiut sa inchida actiunea. Pare ciudat sa o zic, dar am gasit multi autori maturi, care nu o fac. Pentru ca iti promit un volum secund cu toate ingredientele. Si, poate, nici acolo! In fine! Nu este reteta mea preferata.

Efectiv, in "Cartea de Vraji" autorul nu ne-a lasat "in plop" cu personajele. La final de carte (daca nu si de poveste), aveam o idee clara cine si pe unde se afla. Nu le-a pierdut pe drum.

Si... faptul ca a adaugat o prelungire in ultimul capitol, mi s-a parut interesant, pentru ca, cel putin, poate innoda un nou volum in continuarea acestuia. Poate l-a scris deja.

Eu ma bucur ca i-am citit cartea, ca am avut un mic episod, dragut, ca un film de duminica placut, despre vraji si vrajitori... 

Sper sa-i placa si fiicei mele, apoi.

Atat!

Este prima carte de la Editura UP.

Mai am cateva titluri in asteptare.