Circe - Madeline Miller ( recenzie)

#Circe #MadelineMiller #FantasyMithologic #Paladin

Cum am ajuns la carte?

Inainte sa fie publicata la noi, am vazut cartea pe unul din grupurile straine de fantasy, pe unde ma aflu. Cei de la #Paladin s-au miscat fantastic de bine cu traducerea si publicarea. Cartea e intr-o conditie fizica mai mult decat excelenta.

Nu se vede din imagine, insa... coperta cartonata are o alta coperta cu adeziv metalizat, bronz. E minunata, coperta! Hartia copertii iarasi e foarte faina! Cat am citit cartea am dezbracat-o de protectia ei si am invelit coperta cartonata in folie, ca sa nu o stric cumva. Acum, ca am terminat de citit, o asez frumos in biblioteca, pe raftul cu carti de 5 si 7 stele, si nu o mai misc de acolo!

Dar, ce este cu povestea dintre coperti?

Nu am multe sa va spun in plus. Nu intru nici in descrierea povestirii pentru ca, probabil ca stiti ca este despre #MitulLuiCirce.

Cartea este o #ReinterpretareFantasy a #MituluiLuiCirce.

O detaliata calatorie prin Olimp, printre zei si muritori, prin cultura si filozofia lor de viata, peste veacuri, alaturi de Circe si de fiintele care au facut parte din viata ei. Dar mai ales, este o calatorie prin transformarile ei, prin suferintele si dramele vietii ei de zeita, de vrajitoare, de mama, de...muritoare.

E o carte trista. Cu multa povestire. Cu accent pe emotii. Care, in mare parte, sunt framantari.

Este o relatare a vietii lui Circe, prin intermediul autoarei.

Intalnim mai toate zeitatile olimpului si multe fiinte muritoare si semi-muritoare, intr-o abrodare care mi s-a parut magistrala. Oricum, oricine stie ca un personaj mitologic e interconectat de alte zeci de personaje, pe care trebuie sa le cunosti la fel de bine.

Poate sunt prea fascinata de mitologie, eu (mai jos va spun mai multe)*, dar ma bucur ca am acasa aceasta capodopera.

E un exemplu, nu doar de poveste, ci de stil literar, de stil de autor, munca depusa in cercetarea subiectului.

*Am scris prima data despre #Circe, in 2014, pe vremea cand eram redactor AstroText. Mai bine de 5 ani, luna de luna, am studiat lumea greco-romana mitologica. Cine stie, stie ca administrez aceasta pagina de Facebook, de ani buni. Mitologie si Astrologie. Aici gasisti multe mituri.

Ce am inregistrat la mine in timpul citirii cartii?

Cele 424 de pagini au fost un deliciu. Am adorat cartea de la prima propozitie. Pana la ultima.

Dar am simtit, la un momenta dat, poate la o ora prea tarzie, ca putea sa o mai taie din atatea descrieri si regasiri de personaje.

Insa, nu am putut sa nu inteleg ca autoarea a pus accent pe intensitatea trairilor protagonistei. Si nu putea sa le evidentieze daca nu descria in detaliu, par cu pas, din viata ei.

E multa povestire. Multe framantari. E drama, aici.

Si ma intrebam singura, citind, daca nu o fi prea mult pentru unii cititori focusati doar pe pagini pline de dialog, care se strabat repede.

Mie, poti sa imi dai numai povestire, cap- coada. Daca imi povestesti, frumos, nu sar peste un rand!

Am citit cartea in vreo 3 zile, ca am stat de ea si ca m-a atras ca un magnet. Parca am fost martora unui film complet, cu cadre bine definite. Insa, nu stiu, desi stiam mitul, ma gandeam ca e prea multa tragedie, pea multa suferinta.

La un moment dat chiar imi doream sa traiasca si ea o fericire!

I-am dar 5 stele pe GoodReads, pe buna dreptate. Acolo scriam asa:

"Am ales-o din pasiune pentru mitologie, nu pentru cate sute de recenzii avea.
Mi-a placut de la prima propozitie, pana la ultima. M-am bucurat sa intalnesc aproape toti zeii greco-romani si intamplarile relatate din perspectiva ei, a lui Circe.
Ca si cum, prin vocea autoarei, Circe are ocazia sa lămurească, peste atatea milenii, tot ce s-a stiut si spus despre ea.
E trista,povestea. Dramatica. Nu a dus o viata usoara, in ciuda zeitatii, in ciuda nemuririi. Dimpotriva!
Mereu m-am intrebat cum ajung zeii sa capete puterile cu care faureau atatea minuni. De ce unii sunt olimpieni si altii nu. Nu e un raspuns general, asa cum veti afla, insa forta lui Circe s-a dezvoltat muncit, trudind, descoperind.
In legenda povestita de Circe insasi, nu iti dai seama ca e una din marile Vrajitoare ale Olimpului. Ea isi descrie trairile si zbuciumul si lasa in plan secund modul in care o percep altii. E singuratica, trista, greu incercata si sufera cumplit.
Mi-a placut s-o citesc pe autoare si sa-i descopar stilul.
Am devorat cartea, dar trebuie sa spun, totusi, ca acest #fantasymythologic nu e pentru toata lumea. Cel care nu intelege mitologia, se va plictisi toate numele, si mari, si marunte ale zeilor.
Altul se poate plictisi de descrierile si povestirile detaliate, daca nu e rabdator si vrea doar actiune.
Nu stiu, imi vine sa spun ca aceasta carte are o magie de protectie, asa cum Circe construise sa-si apere filul si pe Aiaia, si ea va ajunge numai la cine o poate intelege.
Real sau nu, citind, esti captiv si atras fara sa vrei de magie. Si ma bucur ca am fost printre acei cititori!"

Recomand?

 Desigur!  Cu toata inima.! Doar daca esti pasionat de "Legendele Olimpului". Daca nu, o sa ti se para dificil sa innoti printre atatea personaje.  

         Cartea se poate achizitiona de pe site-ul Editurii #Paladin.


Va multumesc!

#OtiliaMazilu
#FantasyDeCalitate

Regasire- Raluca Butnariu (recenzie)

Cred că nu va fi o recenzie mare. Pentru că nici nu ai ce spune mai mult decât am spus sau s-a mai spus în fiecare comentariu care însoţeşte câte o fotografie a vreuneia dintre cărţile Ralucai Butnariu.
E suficient să dai căutări pe grupuri, pe Facebook, şi găseşti reacţii.
Aş putea face o recenzie de genul acesta: poza cărţii cu 1000 de inimioare şi pupici. Ar cuprinde tot!

Însă, am zis să vă povestesc despre carte, puţin.

Întâi.
Nu am citit toate cărţile Ralucai Butnariu. Am doar vreo cinci şi nici pe acestea recenzate toate. Dar, încă din prima întâlnire cu ea, citind #UmbraNoptii (vezi aici), am înţeles că este un autor pe care îl voi căuta mereu cu plăcere.
Nici nu ştiu ce gen literar atinge în toate cărţile. Ce am citit eu... este #VictorianRomance,  #ClasicRomance. Fix ce îmi place foarte mult (pe lângă SF- fantasy).
Adică, dacă ar fi să citesc romance, asta e categoria pe care o vreau.

Deci...
#Regăsire de #RalucaButnariu e o cărticică destul de rapid de citit.
Cele 235 de pagini le-am străbătut cu plăcere în cca două zile şi m-am bucurat de intrigile personajelor în binecunoscutul decor al #AnglieiVictoriene, atât de des regăsit în cărţile autoarei.

Nu a fost o acţiune pretenţioasă, însă, nici directă şi predictibilă.
Chiar dacă povestea de iubire este una care, cu siguranţă, s-a trăit în acele vremuri victoriene, undeva, în lumea aristocratică europeană, modul în care a fost redată a respectat modelul romanelor clasice cu care suntem obişnuiţi (amatori de literatură clasică, fiind).

Personajele și decorurile sunt conturate cât mai victorian cu puţină: clase sociale de renume, conace, săli de bal şi recepţii, femei frumoase şi bărbaţi atractivi, bogaţi şi bogați sărăciți, orgolii şi reputaţii de păstrat, intrigi, secrete şi... demnităţi cu adevărat „aristocratice”.

Nicolle Clairmont- frumoasa fiică de conte şi văduva tânăra a unui conte, înglobată în datorii, onestă  şi cu un secret bine păstrat, se străduieşte din răsputeri să menţină pe picioare Conacul Clairmont şi să ofere o viaţă liniştită familiei care o aşteaptă acolo. Devine guvernantă în familia Pembroke, unde, evident, începe... povestea.
Despre ce e vorba, scrie în carte, nu va mai spun eu.
Cert este că el, Marchizul de Stamford- Jonathan Magnus Stamford ( 😀Cat imi plac numele astea rasunatoare, asa!)- o frumuseţe de bărbat, dur şi sensibil, demn şi în acelaşi timp, o completează de minune.
Ei sunt jucătorii principali în toată povestea: ea- delicată şi sensibilă, dar demnă; el- la fel, dar cu o duritate pronunţată.

Ce să mai! Cum numai în romanele clasice se întâmplă, lucrurile se aşează în cele din urmă. Personajele trec de la ura şi distanţare la iubirea profundă care – şi e chiar un detaliu întâlnit în povestirile clasice- durează şi rămâne intactă peste ani şi ani.
Este chiar o #Regăsire, o reînnodare destinică după o buclă incertă de 7 ani.

Ce mi-a plăcut?
În primul rând, senzaţia că te afli chiar în epoca, în vremurile, în conjuncturile victoriene englezeşti. Apoi, personajele sunt bine conturate, fără a fi exagerate.
 Povestea, nu cred că s-a propus a fi lungă de la bun început, dar eu fix asta am apreciat. Chiar voiam o „gustare săţioasă”, bună şi rapidă!
Umorul autoarei este păstrat intact şi aici.
 Claritatea acţiunii, curgerea, e la ea acasă.
Autoarea nu a încărcat romanul cu detalii, deşi, cu talentul pe care îl are, ar fi putut să extindă povestea pe zeci de volume, dacă şi-ar fi propus. Chiar m-am bucurat să cumpăr o carte care nu face parte dintr-o serie. Şi care nu se va extinde dincolo de atât!


Ce nu mi-a plăcut?
Nu am nimic cu viziunea autoarei, doar că m-a cam enervat Nicolle aceasta cu slăbiciunile ei. Prea o „traducea” când voia el,  marchizul, după bunul lui plac! Cam găgăuţă, după gusturile mele, dar perfectă pentru rol. Io l-aş mai fi fiert puţin. Si el, distant cum sunt aristocratii, prea ridica ranchiuna la rang inalt!
 Dar, aşa a fost filmul! Am înţeles! Am mers pe poveste!
Accentul pe trăiri şi amintiri vechi e ceva ce te dispera, la un moment dat, dar a trebuit să îmi amintesc că aşa e ”filmul” în epoca asta! Dacă le-ar fi scos din poveste, romanul nu ar mai fi fost „de acolo”: o bucăţică din trăirile în vremea epocii victoriene.
M-au disperat încăpățânatile lor, dar in mod pozitiv, pentru că le-am considerat potrivite genului literar. E foarte usor sa uiti ca nu traiesti actual in epoca aceea, si acum sunt altele tendintele!

Recomand romanul #Regăsire?

DA, cu toate stelele de rigoare. Sau....💜💛💚💙💗.  Şi pe Raluca Butnariu, desigur.

Ştiam că e o lectură uşoară şi lejeră, de aceea, am păstrat-o pentru momente de relaxare, în perioada asta.
Am sa spun mereu asta:

Raluca Butnariu este o lectură sigură şi, dacă vreau să nu îmi chinui creierii şi nervii, ştiu ce să cărți să caut. Cărţile ei sunt ca ceva bun pitulat prin sertare, la nevoie.

 O recomand și pentru că este unul dintre #ScriitoriiRomâni cu o veritabilă atitudine de scriitor, care pentru mine, una, contează. Mă determină în alegerile cărților în vremuri în care multor autoare române contemporane le lipsește...ceva esențial. Ceva care să te facă să mai vrei să le citești și după prima carte. 😀


Observații personale?

Nu v-am spus nimic din acţiune. Nici nu am vrut. Însă, am intenţionat să atrag atenţia către genul literar al autoarei. Cel puţin, din cele 5 cărţi citite de mine.
Mă refer la genul clasic, să îl numesc aşa, generalist.
Stiu ca pare greu de digerat, pentru unii cititori dedicati senzatiilor ultra-tari.

Nu e un gen usor de inteles, daca nu iubesti clasicii.
Epoca victoriană, ca oricare alta, se caracterizează prin trăsăturile sale inerente. Însă, chiar dacă nu vom ştii toate neajunsurile epocii, a fost o perioadă cu standarde morale înalte. Îmi place să citesc astfel de cărţi care reflectă calități oarecum pierdute precum punctualitatea, sobrietatea, demnitatea, cinstea, simţul datoriei şi al prosperităţii. Sau, cel puţin, nu atât de aristocratic evidenţiate.

Îmi place să mă regăsesc în astfel de vremuri care îmi declanşează amintiri si care, cu mică durere o spun, este puțin probabil să se reîntoarcă să le retrăim. Le mai găsim în memoriile scriitorilor şi în cărţile pe care acestea le publică.

Până la urmă, e firesc asa!
În fond, cartea e o veche „vedere” cumpărată din locuri pe care le-am vizitat şi care deţine, capturată într-o imagine, toată experienţa călătoriei.


Atat.
Multumiri!


Romanul #Regasire se poate ”găsi” la Librex, colo unde sunt toate cartile autoarei Raluca Butnariu.

#HistoricalRegencyRomance #HistoricalRoyalRomance
#VictorianRomanceMadeInRomania
#RomanceMadeInRomania
#RomanDeEpoca
#RomanRomanescDeEpoca
#VictorianRomance
#RomanianHistoricalRomance
#PovesteDeDragoste #PovesteVictoriana
#RomanVictorian #RoyalRomance
#HistoricalRegencyFiction

#AutorRomanContemporan #AutorDeFictiuneIstoricaVictoriana
#PovestiRomanestiVictoriene