Cred că nu va fi o recenzie mare. Pentru că nici nu ai ce spune mai mult decât am spus sau s-a mai spus în fiecare comentariu care însoţeşte câte o fotografie a vreuneia dintre cărţile Ralucai Butnariu.
E suficient să dai căutări pe grupuri, pe Facebook, şi găseşti reacţii.
Aş putea face o recenzie de genul acesta: poza cărţii cu 1000 de inimioare şi pupici. Ar cuprinde tot!
Însă, am zis să vă povestesc despre carte, puţin.
Întâi.
Nu am citit toate cărţile Ralucai Butnariu. Am doar vreo cinci şi nici pe acestea recenzate toate. Dar, încă din prima întâlnire cu ea, citind #UmbraNoptii (vezi aici), am înţeles că este un autor pe care îl voi căuta mereu cu plăcere.
Nici nu ştiu ce gen literar atinge în toate cărţile. Ce am citit eu... este #VictorianRomance, #ClasicRomance. Fix ce îmi place foarte mult (pe lângă SF- fantasy).
Adică, dacă ar fi să citesc romance, asta e categoria pe care o vreau.
Deci...
#Regăsire de #RalucaButnariu e o cărticică destul de rapid de citit.
Cele 235 de pagini le-am străbătut cu plăcere în cca două zile şi m-am bucurat de intrigile personajelor în binecunoscutul decor al #AnglieiVictoriene, atât de des regăsit în cărţile autoarei.
Nu a fost o acţiune pretenţioasă, însă, nici directă şi predictibilă.
Chiar dacă povestea de iubire este una care, cu siguranţă, s-a trăit în acele vremuri victoriene, undeva, în lumea aristocratică europeană, modul în care a fost redată a respectat modelul romanelor clasice cu care suntem obişnuiţi (amatori de literatură clasică, fiind).
Personajele și decorurile sunt conturate cât mai victorian cu puţină: clase sociale de renume, conace, săli de bal şi recepţii, femei frumoase şi bărbaţi atractivi, bogaţi şi bogați sărăciți, orgolii şi reputaţii de păstrat, intrigi, secrete şi... demnităţi cu adevărat „aristocratice”.
Nicolle Clairmont- frumoasa fiică de conte şi văduva tânăra a unui conte, înglobată în datorii, onestă şi cu un secret bine păstrat, se străduieşte din răsputeri să menţină pe picioare Conacul Clairmont şi să ofere o viaţă liniştită familiei care o aşteaptă acolo. Devine guvernantă în familia Pembroke, unde, evident, începe... povestea.
Despre ce e vorba, scrie în carte, nu va mai spun eu.
Cert este că el, Marchizul de Stamford- Jonathan Magnus Stamford ( 😀Cat imi plac numele astea rasunatoare, asa!)- o frumuseţe de bărbat, dur şi sensibil, demn şi în acelaşi timp, o completează de minune.
Ei sunt jucătorii principali în toată povestea: ea- delicată şi sensibilă, dar demnă; el- la fel, dar cu o duritate pronunţată.
Ce să mai! Cum numai în romanele clasice se întâmplă, lucrurile se aşează în cele din urmă. Personajele trec de la ura şi distanţare la iubirea profundă care – şi e chiar un detaliu întâlnit în povestirile clasice- durează şi rămâne intactă peste ani şi ani.
Este chiar o #Regăsire, o reînnodare destinică după o buclă incertă de 7 ani.
Ce mi-a plăcut?
În primul rând, senzaţia că te afli chiar în epoca, în vremurile, în conjuncturile victoriene englezeşti. Apoi, personajele sunt bine conturate, fără a fi exagerate.
Povestea, nu cred că s-a propus a fi lungă de la bun început, dar eu fix asta am apreciat. Chiar voiam o „gustare săţioasă”, bună şi rapidă!
Umorul autoarei este păstrat intact şi aici.
Claritatea acţiunii, curgerea, e la ea acasă.
Autoarea nu a încărcat romanul cu detalii, deşi, cu talentul pe care îl are, ar fi putut să extindă povestea pe zeci de volume, dacă şi-ar fi propus. Chiar m-am bucurat să cumpăr o carte care nu face parte dintr-o serie. Şi care nu se va extinde dincolo de atât!
Ce nu mi-a plăcut?
Nu am nimic cu viziunea autoarei, doar că m-a cam enervat Nicolle aceasta cu slăbiciunile ei. Prea o „traducea” când voia el, marchizul, după bunul lui plac! Cam găgăuţă, după gusturile mele, dar perfectă pentru rol. Io l-aş mai fi fiert puţin. Si el, distant cum sunt aristocratii, prea ridica ranchiuna la rang inalt!
Dar, aşa a fost filmul! Am înţeles! Am mers pe poveste!
Accentul pe trăiri şi amintiri vechi e ceva ce te dispera, la un moment dat, dar a trebuit să îmi amintesc că aşa e ”filmul” în epoca asta! Dacă le-ar fi scos din poveste, romanul nu ar mai fi fost „de acolo”: o bucăţică din trăirile în vremea epocii victoriene.
M-au disperat încăpățânatile lor, dar in mod pozitiv, pentru că le-am considerat potrivite genului literar. E foarte usor sa uiti ca nu traiesti actual in epoca aceea, si acum sunt altele tendintele!
Recomand romanul #Regăsire?
DA, cu toate stelele de rigoare. Sau....💜💛💚💙💗. Şi pe Raluca Butnariu, desigur.
Ştiam că e o lectură uşoară şi lejeră, de aceea, am păstrat-o pentru momente de relaxare, în perioada asta.
Am sa spun mereu asta:
O recomand și pentru că este unul dintre #ScriitoriiRomâni cu o veritabilă atitudine de scriitor, care pentru mine, una, contează. Mă determină în alegerile cărților în vremuri în care multor autoare române contemporane le lipsește...ceva esențial. Ceva care să te facă să mai vrei să le citești și după prima carte. 😀
Observații personale?
Nu v-am spus nimic din acţiune. Nici nu am vrut. Însă, am intenţionat să atrag atenţia către genul literar al autoarei. Cel puţin, din cele 5 cărţi citite de mine.
Mă refer la genul clasic, să îl numesc aşa, generalist.
Stiu ca pare greu de digerat, pentru unii cititori dedicati senzatiilor ultra-tari.
Nu e un gen usor de inteles, daca nu iubesti clasicii.
Epoca victoriană, ca oricare alta, se caracterizează prin trăsăturile sale inerente. Însă, chiar dacă nu vom ştii toate neajunsurile epocii, a fost o perioadă cu standarde morale înalte. Îmi place să citesc astfel de cărţi care reflectă calități oarecum pierdute precum punctualitatea, sobrietatea, demnitatea, cinstea, simţul datoriei şi al prosperităţii. Sau, cel puţin, nu atât de aristocratic evidenţiate.
Îmi place să mă regăsesc în astfel de vremuri care îmi declanşează amintiri si care, cu mică durere o spun, este puțin probabil să se reîntoarcă să le retrăim. Le mai găsim în memoriile scriitorilor şi în cărţile pe care acestea le publică.
Până la urmă, e firesc asa!
În fond, cartea e o veche „vedere” cumpărată din locuri pe care le-am vizitat şi care deţine, capturată într-o imagine, toată experienţa călătoriei.
Atat.
Multumiri!
Romanul #Regasire se poate ”găsi” la Librex, colo unde sunt toate cartile autoarei Raluca Butnariu.
E suficient să dai căutări pe grupuri, pe Facebook, şi găseşti reacţii.
Aş putea face o recenzie de genul acesta: poza cărţii cu 1000 de inimioare şi pupici. Ar cuprinde tot!
Însă, am zis să vă povestesc despre carte, puţin.
Întâi.
Nu am citit toate cărţile Ralucai Butnariu. Am doar vreo cinci şi nici pe acestea recenzate toate. Dar, încă din prima întâlnire cu ea, citind #UmbraNoptii (vezi aici), am înţeles că este un autor pe care îl voi căuta mereu cu plăcere.
Nici nu ştiu ce gen literar atinge în toate cărţile. Ce am citit eu... este #VictorianRomance, #ClasicRomance. Fix ce îmi place foarte mult (pe lângă SF- fantasy).
Adică, dacă ar fi să citesc romance, asta e categoria pe care o vreau.
Deci...
#Regăsire de #RalucaButnariu e o cărticică destul de rapid de citit.
Cele 235 de pagini le-am străbătut cu plăcere în cca două zile şi m-am bucurat de intrigile personajelor în binecunoscutul decor al #AnglieiVictoriene, atât de des regăsit în cărţile autoarei.
Nu a fost o acţiune pretenţioasă, însă, nici directă şi predictibilă.
Chiar dacă povestea de iubire este una care, cu siguranţă, s-a trăit în acele vremuri victoriene, undeva, în lumea aristocratică europeană, modul în care a fost redată a respectat modelul romanelor clasice cu care suntem obişnuiţi (amatori de literatură clasică, fiind).
Personajele și decorurile sunt conturate cât mai victorian cu puţină: clase sociale de renume, conace, săli de bal şi recepţii, femei frumoase şi bărbaţi atractivi, bogaţi şi bogați sărăciți, orgolii şi reputaţii de păstrat, intrigi, secrete şi... demnităţi cu adevărat „aristocratice”.
Nicolle Clairmont- frumoasa fiică de conte şi văduva tânăra a unui conte, înglobată în datorii, onestă şi cu un secret bine păstrat, se străduieşte din răsputeri să menţină pe picioare Conacul Clairmont şi să ofere o viaţă liniştită familiei care o aşteaptă acolo. Devine guvernantă în familia Pembroke, unde, evident, începe... povestea.
Despre ce e vorba, scrie în carte, nu va mai spun eu.
Cert este că el, Marchizul de Stamford- Jonathan Magnus Stamford ( 😀Cat imi plac numele astea rasunatoare, asa!)- o frumuseţe de bărbat, dur şi sensibil, demn şi în acelaşi timp, o completează de minune.
Ei sunt jucătorii principali în toată povestea: ea- delicată şi sensibilă, dar demnă; el- la fel, dar cu o duritate pronunţată.
Ce să mai! Cum numai în romanele clasice se întâmplă, lucrurile se aşează în cele din urmă. Personajele trec de la ura şi distanţare la iubirea profundă care – şi e chiar un detaliu întâlnit în povestirile clasice- durează şi rămâne intactă peste ani şi ani.
Este chiar o #Regăsire, o reînnodare destinică după o buclă incertă de 7 ani.
Ce mi-a plăcut?
În primul rând, senzaţia că te afli chiar în epoca, în vremurile, în conjuncturile victoriene englezeşti. Apoi, personajele sunt bine conturate, fără a fi exagerate.
Povestea, nu cred că s-a propus a fi lungă de la bun început, dar eu fix asta am apreciat. Chiar voiam o „gustare săţioasă”, bună şi rapidă!
Umorul autoarei este păstrat intact şi aici.
Claritatea acţiunii, curgerea, e la ea acasă.
Autoarea nu a încărcat romanul cu detalii, deşi, cu talentul pe care îl are, ar fi putut să extindă povestea pe zeci de volume, dacă şi-ar fi propus. Chiar m-am bucurat să cumpăr o carte care nu face parte dintr-o serie. Şi care nu se va extinde dincolo de atât!
Ce nu mi-a plăcut?
Nu am nimic cu viziunea autoarei, doar că m-a cam enervat Nicolle aceasta cu slăbiciunile ei. Prea o „traducea” când voia el, marchizul, după bunul lui plac! Cam găgăuţă, după gusturile mele, dar perfectă pentru rol. Io l-aş mai fi fiert puţin. Si el, distant cum sunt aristocratii, prea ridica ranchiuna la rang inalt!
Dar, aşa a fost filmul! Am înţeles! Am mers pe poveste!
Accentul pe trăiri şi amintiri vechi e ceva ce te dispera, la un moment dat, dar a trebuit să îmi amintesc că aşa e ”filmul” în epoca asta! Dacă le-ar fi scos din poveste, romanul nu ar mai fi fost „de acolo”: o bucăţică din trăirile în vremea epocii victoriene.
M-au disperat încăpățânatile lor, dar in mod pozitiv, pentru că le-am considerat potrivite genului literar. E foarte usor sa uiti ca nu traiesti actual in epoca aceea, si acum sunt altele tendintele!
Recomand romanul #Regăsire?
DA, cu toate stelele de rigoare. Sau....💜💛💚💙💗. Şi pe Raluca Butnariu, desigur.
Ştiam că e o lectură uşoară şi lejeră, de aceea, am păstrat-o pentru momente de relaxare, în perioada asta.
Am sa spun mereu asta:
Raluca Butnariu este o lectură sigură şi, dacă vreau să nu îmi chinui creierii şi nervii, ştiu ce să cărți să caut. Cărţile ei sunt ca ceva bun pitulat prin sertare, la nevoie.
O recomand și pentru că este unul dintre #ScriitoriiRomâni cu o veritabilă atitudine de scriitor, care pentru mine, una, contează. Mă determină în alegerile cărților în vremuri în care multor autoare române contemporane le lipsește...ceva esențial. Ceva care să te facă să mai vrei să le citești și după prima carte. 😀
Observații personale?
Nu v-am spus nimic din acţiune. Nici nu am vrut. Însă, am intenţionat să atrag atenţia către genul literar al autoarei. Cel puţin, din cele 5 cărţi citite de mine.
Mă refer la genul clasic, să îl numesc aşa, generalist.
Stiu ca pare greu de digerat, pentru unii cititori dedicati senzatiilor ultra-tari.
Nu e un gen usor de inteles, daca nu iubesti clasicii.
Epoca victoriană, ca oricare alta, se caracterizează prin trăsăturile sale inerente. Însă, chiar dacă nu vom ştii toate neajunsurile epocii, a fost o perioadă cu standarde morale înalte. Îmi place să citesc astfel de cărţi care reflectă calități oarecum pierdute precum punctualitatea, sobrietatea, demnitatea, cinstea, simţul datoriei şi al prosperităţii. Sau, cel puţin, nu atât de aristocratic evidenţiate.
Îmi place să mă regăsesc în astfel de vremuri care îmi declanşează amintiri si care, cu mică durere o spun, este puțin probabil să se reîntoarcă să le retrăim. Le mai găsim în memoriile scriitorilor şi în cărţile pe care acestea le publică.
Până la urmă, e firesc asa!
În fond, cartea e o veche „vedere” cumpărată din locuri pe care le-am vizitat şi care deţine, capturată într-o imagine, toată experienţa călătoriei.
Atat.
Multumiri!
Romanul #Regasire se poate ”găsi” la Librex, colo unde sunt toate cartile autoarei Raluca Butnariu.
#HistoricalRegencyRomance #HistoricalRoyalRomance
#VictorianRomanceMadeInRomania
#RomanceMadeInRomania
#RomanDeEpoca
#RomanRomanescDeEpoca
#VictorianRomance
#RomanianHistoricalRomance
#PovesteDeDragoste #PovesteVictoriana
#RomanVictorian #RoyalRomance
#HistoricalRegencyFiction
#AutorRomanContemporan #AutorDeFictiuneIstoricaVictoriana
#PovestiRomanestiVictoriene
#VictorianRomanceMadeInRomania
#RomanceMadeInRomania
#RomanDeEpoca
#RomanRomanescDeEpoca
#VictorianRomance
#RomanianHistoricalRomance
#PovesteDeDragoste #PovesteVictoriana
#RomanVictorian #RoyalRomance
#HistoricalRegencyFiction
#AutorRomanContemporan #AutorDeFictiuneIstoricaVictoriana
#PovestiRomanestiVictoriene
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Parerea ta este deosebit de importanta pentru mine. Iti multumesc!