Blestem - Ines Dumitriu (recenzie)

 

Sa fiu sincera, imi e greu sa fac o recenzie. E una din cartile  pentru care nu poti sa gasesti manieră de exprimare potrivita, incat sa redai ceea ce… ea ti-a dat.

Incerc sa va povestesc calatoria!

Cum am ajuns la carte?

Am gasit-o pe net (evident), cred, de la o reclama platita. Cred. Eh, si daca nu, atunci de la cineva care a promovat-o. Nu avea alte cuvinte de prezentare decat cele mentionate pe coperta patru. Despre  un Viorel, gropar, care vorbea cu mortii si ii ajuta sa-si inteleaga povestile. Nu stiu voi, dar eu am facut un calcul rapid si am inteles ca e un subiect misto si... original! Nu? Am comandat pe loc!

Si cand am primit cartea, am stiut  ca asta urma sa descopar: un subiect interesant si, slava sinelui meu superior, nu avea sa fie un cliseu! 

Insa, perspectiva, modul, stilul in care s-a prezentat actiunea… a fost cu adevarat unic.

 (Ma straduiesc sa va explic. Sa-mi explic si mie, stați!)

Cat de unic? Unic. Ceva asemanator cu metoda drumului invers in matematica. De la coada la cap. Efectiv, a inceput cu prezentarea lui Viorel din perspectiva decedatului din mormant. 

Interesant, nu? 

V-ati gandit vreodata ce zic mortii despre voi cand mergeti prin cimitir? Eh, iata!

Apoi, povestile decedatilor redate cu izul anilor 90, in freamatul vietii de oras iesit din comunism, impletite cu obiceiurile vietii satului a la Rebreanu, cu fire de umor si intelepciune rurala… toate astea adauga romanului o amprenta si mai inedita.

Imi e greu sa descriu cat de tare m-a tulburat!

 Pe alocuri te simti intr-un thriller psihologic. Pe alte parti, parca te afli intr-o drama, ca mai la final sa-ti dai seama ca, de fapt, romanul este o calatorie initiatica, cu  profunde invataturi spirituale.

( Dupa ce mai scrisei o fraza, incerc sa o iau de la capat, cu o idee noua.

  Am multe de exprimat si nu le gasesc o ordine.)

Ai zice ca romanul e impartit in doua parti. In prima- vietile decedatilor, in cea de-a doua - Viorel, groparul.

 Ai zice ca este un roman cu drame de familie, dar poti sa-l consideri si unul de  parenting.

 Ai spune ca este un roman in care nimic nu e pus aleatoriu si ca in povestile alese, nu multe, sunt pilde pe care cu totii le putem  observa. 

Daca studiezi mai bine, in aceasta poveste, e o invatatura. Si un mesaj subliminal intens..

Daca nu intelegi nimic, o sa ti se para  doar o poveste mai speciala. Cu siguranta, nu e clișeică.

La final de toate, ceea ce mi-a placut cel mai mult, a fost filozofia rustica a lui Viorel, derivată din educatia lui, care a rezultat modul in care a interpetat tot ceea ce decedatii ii aratau.

Nu e o replica reprezentativa, dar am capturat-o la un moment dat. Restul paginilor, nu.

Ce sa zic? Ce zic, de fapt?

Mi-a placut mult, cartea! O citesti intr-o zi, daca ai timp de ea. 240 de pagini. Curge fluent si este redata intr-un limbaj nestudiat intentionat. Este un timbru foarte fain al autoarei!

Genul? Eh, nu stiu. 

Am incercat sa va spun ce am detectat eu. Chiar are multe influente. Dupa mine, cea spirituala e cea mai importanta. Sunt absolut convinsa ca, citind romanul,  nu-l vom intelege cu totii la fel. Si am priceput asta, daca imi dati voie sa spun, urmarind reactiile de pe Goodreads, acum, la terminarea lecturii. Multe voturi, dar putine recenzii.

Imi plac enorm romanele pe mai multe straturi!  Povestile acestea nu mor niciodata.

5💙💚💛💜💓pentru fiecare pagina. In ultimele 6 luni, cred ca n-am citit ceva la fel de bun! Chiar a meritat sa cumpar la impuls o carte!

#InesDumitriu #Blestem #ThewritingJourney

Cartea se poate achizitiona de la editura THE WRITING JOURNEY.

Iar pe Ines Dumitriu, autoare, o puteti urmari aici. Ea face si niste programe de calatorie spirituala.

Recviem pentru Umbre- Ioana Mihaela Curalet (recenzie)

 

Cineva a facut recomandare, la un anumit moment, pe vreun grup. Eu, lunar, ma orientez catre autori necunoscuti de mine pana atunci. Ma rog, v-am mai spus idea: caut sa sprijin autorii romani, cumparand direct din editura la care publica.

De data aceasta, a venit ocazia Editurii Petale Scrise. Una dintre carti este cea de astazi: Recviem pentru umbre.
Bine, sa fiu sincera, nici nu prea stiu bine ce inseamna ”Recviem”, dar mi-a placut si coperta si descirerea si… termenul de ”umbre”. Cred ca aceasta a fost cheia alegerii!

Ma asteptam sa fie ceva mai mult fantasy, insa am descoperit in thriller politest cu elemente paranormale.
N-are nimic! Mi-am zis ca uneori e ok sa mai ies si din zona mea de confort citind si alte genuri.
Deci, nu ma pricep la thrillere si nici nu le citesc decat foarte ocazional. Cca maxim 3 pe an. Maxim!

Va spun ca mi-a placut romanul. Actiunea este foarte bine alcatuita si impletita. Pleci cu un personaj pe care-l iei ”de principal” si-ti dai seama ca e cu totul altul protagonistul. Ceea ce mi s-a parut o idee foarte buna. Desfasurarea evenimentelor nu e predictibila. Autoarea a stiut sa inchida actiunile. Nu te lasa cu intrebari. Cel putin, nu foarte multe. Eu nu cred ca am inteles clar cine a scris jurnalul, de exemplu. Aici as mai fi avut nevoie, cred, de ceva insitente supra detaliului.

Ce sa spun?
A fost o descoperire interesanta, aceasta carte. Inca de la inceput, dupa frazare, am avut impresia ca este o carte de debut, dar nu este un impediment pentru mine. Chiar nu stiu nimic despre autoare si povestea ei, dar m-am bucurat sa ii citesc cartea... chiar daca o voiam si credeam ca e ceva mai fantasy.
Nu imi plac thrillerele, ca-mi dau o stare neplacuta dupa ce citesc despre astrocitati si alte cele. Dar, mai afac si exceptii, de ce nu?
Aici avem de toate!
Avem orfelinate, copii abandonati, crime ascunse cu anii, criminali in serie, anchete de politie si… un personaj cu puteri paranormale, o combinatie interesanta intre Adam's Family si Carry, a lui Stephen King ( din ce m-am priceput eu sa compar).


II voi acorda 5 stele. Cu tot meritul.