Dacă aceasta ar fi o poveste - Beth Turley ( recenzie)

Dacă aceasta ar fi o poveste...

 m-aş duce înapoi în timp şi aş fura manuscrisul lui Beth Turley.

Sau aş proceda cum scria personajul principal, referindu-se la Julieta lui Romeo:

” Într-o cămăruţă întunecoasă, având numai o lanternă şi o pană de scris, aş schimba sfârşitul Julietei. Julieta ar decide, nu să moară pentru iubirea ei, ci să devină arhitectă, sau actriţă, sau scriitoare, cu puterea de a-şi alcătui propriile poveşti”.

Dar, revenind la noi şi la ce vreau eu să spun, chiar dacă toată cartea este o poveste, întâmplările din ea sunt trăirile unei fetiţe.

Profil de personaj:
 Hannah, 10 ani, clasa a 5-a, campioana la ortografie, emotivă şi extrem de afectată de neînţelegerile de acasă.

Povestea descoperirii cărții: 
Până să vă spun cum e cu cartea şi povestea (Hannei), să vă spun ce am căutat eu cu o asemenea carte în mână. Păi, sincer, nu ştiu!
În primis, m-am lăsat furată de recomandările de pe net. Nu am vrut să citesc parenting, pentru că, (din nou) sincer, nici nu prea m-am orientat către asta. Cred că am citit mai mult până să fiu mamă!

Am vrut, din ce îmi amintesc, o carte pentru fiica mea şi, cumva, alegerea a fost firească:
o avem pe Hannah (pe fetiţa mea o cheamă Annay - tot un derivat de la Ana), are 12 ani, clasa a 5-a, îi place gramatica, bulling (chestii de actualitate, am zis).
Am gasit similitudini cu personajul principal, chestii cu care am și convins copilul să se apuce de citit! 😜 😀

 Şi am mai zis că e o carte bună pentru copiii care se chinuie să “citească”. Să le placă cititul, mă refer!
Nu m-am documentat despre carte, ci doar am căutat-o, am găsit-o pe site la #Litera.

Detalii Tehnice:
 Am văzut-o: am prins si o reducere.. cumpărată!
Într-adevăr, este o carte cu scris larg, aerisit, uşor de urmărit de către un copil.
 250 de păgini şi capitole scurte.


Impresii:
Însă, după ce am citit-o şi eu, în timp ce fie-mea o străbate încă (mai greu) am înţeles că era nevoie să i-o explic. Sunt unele capitole din perspectiva unor jucarii, de exemplu.

Limbajul cărţii nu e unul de copil de 10-12 ani. Nu al oricărui copil, cel puţin! Trebuie să ai un vocabular destul de dezvoltat, să te măsori cu Hannah. Şi trebuie să îi înţelegi şi trăirile, dacă tot citeşti.

În fine, să revenim la povestea înteleasa de un adult (eu)... pot să spun ca am învăţat multe citind cartea.  (Trebuie să o mărturisesc!)
Hannah este o fetiţă cu puţini prieteni, analitică, sensibilă şi cu o imaginație extrem de bogată. Decodifică emoţiile părinţilor din gesturi, aşa cum îmi dau seama că o fac toţi copiii. În modul în care mama își leagă părul, Hannah înţelege stările acesteia şi atmosfera emoţională a casei. Din comportamentul tatălui, de asemenea, extrage emoţii şi stări. Si împrate totul în zile vesele si triste.

Hannah, chiar măsoară fericirea zilei în funcţie de sunete!
Dar, de fiecare dată când se află într-o situaţie care o deranjează ( “Dacă aceasta ar fi o poveste...”) ar şti să găsească un alt deznodământ.

Povestea începe cu un bilet găsit pe jos în care este o afirmaţie: “Nimeni nu o place pe Hannah.”
Este hartuirea de la care pleacă totul, deşi nu este singura situaţie de #bulling descrisă în carte: mai apar şi alte biletele (la acelaşi grad de ofensă, să zicem). Mai sunt prezentate cazuri în care şi alţi colegi trec prin experienţe triste. În lumea Hannei, în şcoala ei, pentru un astfel de gest, se iau măsuri, se oferă consiliere, intervine şi poliţia.
Nu am stat să analizez că la noi, în şcolile noastre, asta nici nu se băgă în seamă. Am mers pe firul povestirii şi pe speţa creată.
Povestea nu e deloc predictibilă, dacă vă gandiți la asta. Autoarea stie sa impletească lucrurile, dandu-ne si indicii, dar nu atat cat sa ne prindem de figura cum se termina cartea. Insa, e maiastra sa ne duca spre o legatura indirecta dintre biletele si radacina suferintelor fetitei.

Dacă v-aş deconspira autorul bileţelelor, aş strica tot. Ati intelege tot!
Insă, vă invit la lectura, că merită!

Ce mi-a plăcut/ cu ce am rămas citind cartea:

 Pe linia investigaţiilor şi vieţii de şcoală, Hannah  ( autoarea) m-a făcut să conştientizez cât de bulversante pot fi problemele adulţilor pentru un copil. Mi-am regasit si copilaria din comunism ( la varsta aceea, clasa a 5-a a mea) care era plina de bulling si abuzuri ale profesorilor. Se plica bătaia în scoală, la greu, fără remuscari!

Am retrăit, citind, şi propriile mele traume.
 Am analizat şi potenţialul uriaş de a înţelege cum să administrez un caz asemănător pe viitor, ca părinte.
Am inteles mai multe, dar pastrez secretul! Si as paria ca si voi, daca cititi cartea, va regasiti in Hannah!

Concluzii finale:
Nu ştiu dacă este o carte pentru copii, însă mie mi-a fost de folos să o citesc.
O recomand tuturor celor care au avut de suferit in scoala. celor care au copii la scoala. Si mai ales, daca acestia, sunt emotivi si introvertiti.

Fetiţei mele, încă i-o las pe raft. Mai citeşte din ea, când şi când, câte puţin. Nu mă deranjez că nu savurează paginile. Văd că nu o înţelege şi... înţeleg.
 Cred, la final,  că nu pentru ea trebuia să o cumpăr, ci pentru alt copil. Interior.


Cât îi dau?
💙💚💛💜💗