Gloanţe Oarbe – Raluca Irimie (recenzie)

Cum am ajuns la carte 
Nu am mai citit vreodată o carte asemenea, sau asa cred, dar mă bucur că am avut ocazia.
Pe Raluca o ştiu de la “Complicaţii Inutile” şi de dincolo de ele, din antologia “Destin în paşi mărunţi” unde a scris “Vertijul”.

Ştiam că merge pe un stil mai #psihologic, că, na, asta îi e profesia. Însă, de data aceasta, în “Gloanţe Oarbe” am descoperit #acţiune şi #suspance într-un cadru total nou pentru mine: #OperatiuniMilitare şi #anchete cu intens #ImpactPsihologic.
Fără să fiu fană acestei combinaţii de genuri literare, am dorit să citesc cartea. E toata un dialog continuu, usor de citit.
 An aparitie: 2020, mai
Editura: CassiusBooks
Pagini: 245.


Despre povestea dintre coperti
Acum, nu pretind că am înţeles povestea la maximul ei, dar pot spune că m-au surprins cadrele militare şi misiunile descrise de autoare. Nici nu îţi vine să crezi că e o carte scrisă de o femeie, care, din ce ştiu eu, nu a făcut armată!

Însă, “Gloanţe Oarbe” e o carte care se învârte, în marea parte, în jurul operaţiunilor şi misiunilor #army în care sunt implicaţi protagoniştii.
De fapt, înşiruirea cadrelor se realizează cu ocazia unui interogatoriu la care este supus personajul principal: Albert Pascal.
Pe Albert îl mai cunoaştem din “Complicaţii Inutile”. Tot aici a mai fost menţionată şi Djamila, deşi acţiunea s-a derulat mare parte între Albert şi Charlotte. Multe din personajele de astăzi au fost extrase din prima carte a autoarei: Manuel, fratele mai mare al lui Albert, tot cadru militar, mai este şi Marcel- un medic ginecolog, etc.

Pentru mine, povestea s-a animat când a apărut Djamila. Mi-a priit să găsesc şi o poveste de iubire, chiar dacă ea a fost una mai degrabă soldăţeasca, aşa. S-a derulat nefiresc, s-a terminat la fel... mai că toate întâmplările pe care Albert Pascal însuşi le povesteşte în interogatoriu.

Viaţa lui Albert, derulată numai prin unităţi si misiuni militare, e toată un antrenament psihologic. Pare că omul acesta a trecut prin presiuni imense, încât viaţa lui nici nu avea cum să nu fie plină de cute şi pliuri, nimic firesc şi liniar. La final de carte, când apare în cadru şi Charlotte, fosta lui iubire din “Complicaţii Inutile”, îmi dau seama că toată linia de experienţe prin care trece pare să fie un fel de simulare.

Ce impresii am?

Nu pretind că am înţeles multe lucruri ( repet ca nu sunt consumatoare a genului), dar când, la final de tot, mai apare şi ultimul personaj în decor, am început să revizuiesc, mental, tot ce am citit.
Mi-am dat seama că, la final de puzzle, am o altă panoramă faţă de cea iniţială.
Deşi am închis cartea cu impresia că nu am înţeles nimic din ea, considerând ambele volume citite, cum s-a finalizat primul şi cum se termină acesta... am făcut altfel legăturile.
Am înţeles că ambele cărţi formează un fel de puzzle psihologic.
 În fine, nu pentru mintea mea, dar, măcar, cred că am înţeles idea (a doua zi după ce am citit cartea).

Prin urmare, dacă la final de prin volum, Albert Pascal moare, iar în acest volum secund el retrăieşte toată viaţa lui prin acest interogatoriu, revizuind câte a făcut în marele scop de a-şi răzbuna fratele... atunci cei doi care îl interogau nu cumva erau nişte #ArhangheliMilitari de tipul lui Petru şi Pavel?
Aşa, mai pe psihologiceşte, cartea aceasta nu e un fel de judecată de apoi a unui militar, spion, agent, marines... si ce haine o mai fi imbracat el?

Până la urmă, evaluând şi cuplând indiciile, cam aceasta ar fi concluzia. Oricum, intensă experienţă! Si foarte interesantă ideea de purgatoriu al unor militari.

Orice carte are publicul ei. Recomand?

Evident. Eu nu sunt cea care e potrivita pentru acest gen de literatura.
De recomandat celor care au pornire către #investigaţie, #enigmistica, #balistică, #OperaţiuniMilitare, #presiunepsihică, #spionaj şi #contraspionaj, #thriller.
Celor care sunt fani serialului #JamesBond. Mai mult nu stiu ce sa recomand, ca nu urmaresc.
Poate si fanilor #AgahtaChristie sau #KenFollet (caruia i-am citit doar versiunea italiana a cartii ”O Misiune Riscanta”/ Le gazze ladre).

Recomand, evident, ambele volume. Sunt sigură că pentru un cunoscător de gen, povestea e și mai captivantă și mai plină de sensuri decat pentru mine.

Sunt bucuroasa ca am citit cartea, ca am citit inca un #AutorRomanContemporan, dar  ma voi intoarce la fantasy-urile mele.

Dar mi-a facut bine putina instructie, totusi! 😀

Ce as mai avea de adaugat?
Nu e o nota in minus, neaparat, dar, acum, ca tot am citit si am inteles (in halul in care am inteles), as fi optat pentru o coperta mai altfel.
As fi ales un  coloristic mimetic, asa, de camuflaj. Si as fi adaugat mai multe indicii pe coperta despre ce se afla in interiorul ei.
Insa, si asa, privind coperta in rosu si negru... indiciile exista, doar ca le intelegi de abia la ultimul rand al cartii. Ideea interogatoriului.

Adresa carții:

Cartile Ralucai Irimie se pot gasi, evident, la #CassiusBooks.
sau pe Libris, ambele volume.
Complicatii Inutile
Gloante Oarbe

Pe Raluca, v-o recomand si ca editor. O mai puteti urmari si pe canalul ei de YouTube, unde va ofera multe sfaturi despre carti si publicarea lor.

Azi, tocmai cand eu ii scriu recenzia, a aparut un interviu cu ea in BookNation.  Vi-l recomand!


Acestea fiind spuse, va invit sa o descoperiti pe autoare, caci are mult potential.
Eu va multumesc!